Membri:

[] Vladimir - Chitară/Voce

[] Vlad - Chitară/Voce

[] Gheo - Chitară

[] Robert - Tobe

[] Sergiu - Bass

Discografie

2013 – Zmei

2015 – Era Pietrelor Neșlefuite

2017 – Sputnik EP [w Nava Mama]

2019 – Dorumetru

2020 - Muzică de lift Durere fantomă EP

Live Recordings

2015 – Haotic I (unu)

2016 – Haotic II Despre Starea de Zbatere

2017 – 3 Moduri de Omorât timpul

2019 – Haotic 3 (acustic)

Cât de dispus ești să explorezi inconfortabilul?

Pinholes s-au format în 2011 în Iași și manipulează o intersecție de stiluri - de la alternative la post-rock, art-rock sau shoegaze, sub forma unui val de sunet și haos ținut sub control.

2011 - După o serie de deziluzii amare în diferite proiecte muzicale eșuate, baza Pinholes s-a creat cu scopul de a cânta piese proprii. O idee partizană într-o scenă muzicală lipsită de perspectivă.

În 2013 apare primul album - Zmei, o colecție de 10 piese înregistrate în dormitor, de la balade dramatice, introspective - Camera, Haotic, la “simple 3 chord rock songs” - Avem un Loc, Cum?, Dincolo de rai, sau cântece netradiționale - Poza, Dialog - 2 piese ce vor cizela sunetul Pinholes în viitoarele lansări.

Zmei este bine primit, ca o carte de vizită Pinholes, iar piese precum Avem un Loc sau Poza, prind tracțiune în playlist-ul Radio Guerrilla. 2014 începe cu un Guerrillive Radio Session cu Bogdan Serban în Energiea, București.

2015 - Era Pietrelor Neșlefuite, al doilea full-length e lansat la începutul anului. Formatul de 10 piese este păstrat iar EPN, o metaforă schizofrenică a intimității umane, lovește ca o durere fantomă și iși împinge membrii formației tot mai mult spre marginea prăpastiei. Cu Porcul Spinos, Balada împăratului ros, Lungul drum spre mediocritate, Hena sau 4 ore, Pinholes începe să iși diversifice stilul și începe căutarea unui sunet proriu. EPN pune mai multe întrebări decât oferă răspunsuri.

Începând cu 2015 apare și primul bootleg din seria Haotic, un proiect live ce surprinde periodic evoluția pieselor Pinholes, în concert.

Sputnik EP - 2017, lansat ca și split-EP împreună cu Nava Mamă - 3 piese scurte și prima colaborare cu Real Sound and Vision studio din Bucuresti, sub tutela lui Victor Panfilov.

Aș fi vrut să pot să-ți cânt ceva frumos,

Dar sunt întors pe dos,

Și nu-mi iese nimic.

Nimeni nu ar fi crezut că un citat de Alexandru Andrieș ar putea rezuma atât de precis parcursul Pinholes până în 2017.

2019 - se lansează Dorumetru, un apogeu melodramatic pentru Pinholes, un album ce explorează fragilitatea amintirilor, a dorului și senzația de izolare în lipsa lor. Titlul albumului este inspirat de o sculptură a lui Valentin Vârtosu, iar temele versurilor îl pun pe Don Quijote (Scriu, rescriu și tremur) în universul Iona (Naia) și al micului prinț (Cincisuteunumilioane), iar piese precum Zagadka, Când Pluto era planet sau Dendrarium, împing înainte căutarea unei identități.

2020 - Lovește pacostea globală, iar ceea ce trebuia să fie cel mai bun an din istoria trupei se transformă în liniște. EP-ul Muzică de lift Durere Fantomă cade fără să scoată nici un sunet când lovește pământul.

Nu plânge nu uita cine ești

Nu crede, nu știe, nu poate, nu vrea

Un gol de nevoie, în șoaptă mințit

Nu mai am gură și vreau să țip

La aproape 10 ani de la formare, Pinholes înca sunt o nucă greu de spart, greu de înțeles. Muzica este una inconfortabilă în simplitatea ei naivă. Influențele trupei sunt o bibliotecă psihotică. De la șlagăre din Republica Moldova la romanțe Românești, de la Mitoș Micleușanu la Marin Sorescu, de la simple rocknroll songs la perioada ariană a lui David Bowie. Reușesc să încorporeze în aceeași pictură piese ce trec de la Alexandru Andrieș la Maria Tănase, îmbie Ada Milea cu Luna Amară. Totul e învelit în contextul unui val de chitări distorsionate și ritmurile de tobe ale unui trib crescut cu heavy metal de școală veche.

Muzica și versurile Pinholes încorporează zgomotul a tot ceea ce s-a auzit până acum, fără a suna la fel.